Povestea impresionantă a vieții lui Audrey Evans a fost spusă chiar de ea în cadrul unui interviu video difuzat în cadrul emisiunii „Modern Hero” („Erou modern”), menită să prezinte femei care au făcut lucruri demne de un adevărat erou.
„Mi-am dorit întotdeauna să devin medic. Din fericire, părinții mei au fost acel tip de oameni care au considerat că femeile au dreptul la șanse egale cu bărbații și pot face lucrurile la fel de bine ca ei. Așadar, am apucat-o pe acest drum greoi al absolvirii școlii de medicină”, își amintește femeia.
Audrey Evans a terminat facultatea în 1953, absolvind „Royal College of Surgeons” (n.r. „Colegiul Regal de Chirurgie”) din Edinburgh. Și-a făcut apoi rezidențiatul la „Boston Children's Hospital” (n.r. „Spitalul de Copii” din Boston), terminându-l cu brio. A fost ucenica celui care a deschis calea patologiei și tratării leucemiei, medicul Sidney Farber, cunoscut ca fiind părintele chimioterapiei moderne.
Anul 1955 l-a petrecut la Universitatea Johns Hopkins, iar apoi s-a întors la Londra, la „Royal Infirmary Teaching Hospital”. Aici, a fost, pentru o lungă perioadă de timp, singura femeie într-o echipă formată exclusiv din bărbați.
„M-am gândit că poate m-aș fi descurcat mai bine dacă eram bărbat, dar asta nu m-a îngrijorat. Am făcut întotdeauna ceea ce mi-am dorit să fac. Cred că m-am distrat pe această temă”, spune Audrey Evans, care mărturisește că nu i-a fost greu să se descurce printre atâția bărbați, ci mai degrabă a fost o exeperiență amuzantă.
După ce a terminat toți anii de rezidențiat, Audrey și-a făcut din nou bagajele și s-a întors la Spitalul de Copii din Boston, unde și-a găsit adevărata chemare – tratarea copiilor bolnavi de cancer. În 1964 a avansat la nivelul superior și a ajuns la unitatea de hematologie/oncologie de la Universitatea din Chicago. Cinci ani mai târziu, Audrey era numită de C. Everett Koop, fostul mare chirurg generalist american, primul șef al secției Oncologie Pediatrică la Spitalul de Copii din Philadelphia, loc în care a fondat „Children's Cancer Center” (n.r. Centrul de tratament al cancerului pentru copii) și unde și-a petrecut restul carierei sale în medicină.
„Era job-ul perfect pentru mine. Tratam copiii bolnavi și ascultam o predică la biserică, în care Dumnezeu vorbea despre o femeie căreia să-i pese și mă gândeam 'Wow! El este cel care m-a chemat!'. Îmi vor da lacrimile, acum… Și mi-am dat seama că acesta a fost motivul pentru care am ajuns la spitalul din Philadelphia, să am grijă de copiii cu cancer, pentru că la acea vreme nu puteai face mai mult decât să ai grijă…”, povestește femeia, cu ochii umezi.
Asta a făcut Audrey Evans. Ea nu s-a ocupat doar de îngrijirea micilor pacienți doar din punct de vedere medical, ci a aruncat o privire și către partea de integrare socială, către nevoile emotionale și spirituale ale copiilor, ajutându-i și pe părinții acestora. De multe ori, ajutorul însemna aducerea în spital a unor animale de companie, care să le înveselească ziua celor mici.
Totuși, cu toate eforturile ei, unele consecințe nu puteau fi evitate.
„Știam că mulți dintre ei vor muri și puteam să vorbesc și despre moarte… Vorbeam cu copiii despre moarte. Raiul poate fi ceea ce-ți dorești tu să fie. Mie nu-mi e frică de moarte. Raiul este locul în care te întâlnești cu prietenii tăi, e un loc minunat”, spune, plină de optimism, Audrey.
În 1971, femeia a dezvoltat revoluționarul sistem Evans al stadiilor cancerului, prin intermediul cărora este analizată evoluția celulelor canceroase în cazul copiilor care se luptă cu neuroblastomul, unul dintre cele mai întâlnite tipuri de cancer infantil. Prin intermediul acestei descoperiri, Audrey Evans este omul care a făcut posibilă scăderea mortalității infantile cauzate de neuroblastom cu 50%, câștigându-și pseudonimul de „Mama neuroblastomului”.
„Omor cancerul. Vin cu ceva inovator”, nu se sfiește să spună.
De-a lungul carierei, medicul a observat că părinții nu aveau unde să locuiască cât timp copiii lor erau la tratament, așa că s-a gândit la o soluție. Așa a ajuns să construiască o „casă departe de casă”, în care părinții micuților bolnavi puteau să locuiască gratuit, pe toată durata tratamentului.
În 1974, Audrey Evans și Jimmy Murray, fostul manager al Philadelphia Eagles, au fondat organizația caritabilă Ronald McDonald, prin care asigurau hrană, locuințe și îngrijire copiilor și familiilor nevoiașe. De la deschidere, Ronald McDonald House Charity a ajuns în peste 63 de țări, având peste 360 de locații și a ajutat peste 7 milioane de familii.
Dincolo de cariera sa impresionantă, medicul Audrey Evans a avut timp și pentru celelalte pasiuni ale sale, cum ar fi echitația, scufundările sau creșterea animalelor.
La vârsta de 80 de ani a marcat un alt moment important în viața ei, căsătorindu-se cu prietenul și colegul ei, pe care-l cunoștea de peste 40 de ani, medicul Dan D'Agio. Nunta a avut loc la ora 7:00 dimineața. După ceremonie, cei doi au mers la capătul străzii, au mâncat un croissant și au băut un suc de portocale, la ora 8:30 fiind din nou la muncă.
După peste 60 de ani de carieră, medicul Audrey Evans s-a retras din activitate în 2009, la vârsta de 84 de ani. Nu a fost ușor.
„Mi-era dor de copii…”, mărturisește ea.
Iar dorul n-a lăsat-o să stea departe de cei mici. În 2011, alături de un asociat, a fondat Școala St. James, unde copiilor fără posibilități materiale le este oferit gratuit un an de școlarizare.
„Încă mai am capacitatea de a face lucruri bune pentru umanitate”, crede cu tărie medicul.
De-a lungul vieții, aceasta a obținut toate premiile posibile în domeniul oncologiei pediatrice, însă impactul pe care activitatea s-a l-a avut asupra vieților a milioane de oameni este imposibil de cuantificat.
„Am avut o misiune pe acest Pămând și am avut capacitatea de a îndeplini această misiune – să aduc o schimbare în viața copiilor”, încheie Audrey Evans.